Ce-am mai citit: Povestea unui idiot spusă de el însuşi (II)

Povestea unui idiot spună de el însuşi, de Félix de Azúa

• (...) singurul lucru pe care-l ştiu e că am ieşit pe lume bombănind.
• (...) în momentele de slăbiciune oricine poate profita de tine până te face surcele.
• Vânzătorii noştri de fericire planetară aveau atât de puţină încredere în propia marfă, încât au ajuns să cumpere produsul de la concurenţă, conţinutul fericirii pe care-l vindea duşmanul.
• (...) schimbul sexual fără reproducere sau dragoste înţeleasă ca o conversaţie între surdomuţi.
• Baudelaire, în 1865: "religia maselor este fututul".
• Fericirea sexuală trebuia să se întâlnească într-o situaţie perversă din punct de vedere social (Doamna Chatterley), cu o persoană total străină (D.A.F. de Sade) şi, de ce nu, prevăzută cu un deznodământ tragic (Anna Karenina). Restul erau jocuri de copii.
• Iubirea, boală care îi atacă mai ales pe singuratici, pe deprimaţi şi pe cei care nu ştiu ce sa facă cu ei însăşi.
• N-am chemat-o eu, şi nici nu cred ca cineva să fie atât de nebun încât s-o dorească; Iubirea se prezintă în viaţa fiecăruia cu scopul de a-i da o lecţie. Şi o dă; şi încă cum.
• (...) fata şi cu mine ne-am privit fără să clipim. Au fost cele două minute care preced executarea unui condamnat; minute albe în care se cască în tine abisul incomensurabilităţii morţii.
• Să ţii la viaţă cu orice preţ este ceva propriu SCLAVILOR, care au un Stăpân în afară de ei înşişi, al cărui nume este "instinct" şi, de asemenea, "conservare" şi, de asemenea, "instinct DE conservare", dar al cărui adevărat nume este VOINŢA DE SUPUNERE.
• Triumful asupra morţii este una dintre cele mai intense senzaţii care se pot exprima. Te simţi paralizat de o bucurie bahică atât de puternică, încât lacrimile sunt alcool pur.
• Pentru a simţi mai bine orice timp prezent, trebuie să-l privim ca şi când n-am face parte din el.
• Dacă observ lumea ca şi când ar fi vorba despre amintirea unui mort, atunci dispersia încetează, nimic nu mai este nesemnificativ.
• (...) nu este reprezentarea artistică occidentală o adunătură complexă de DUŞMANI FOARTE APRECIAŢI?
• (...) era un om destul de leneş ca să se enerveze cu adevărat.
• (...) istoria noastră, semnificaţia noastră e construită pe negativ, pe oribil, pe insuportabil.
• Dar ea nu înţelegea neliniştea asfixiantă a acelui copil care descoperea, pentru prima dată în viaţa lui, plăcerea CONŞTIENTĂ; nici disperarea lui că ceva atât de neobişnuit este supus TIMPULUI. Cum se putea termina un astfel de lucru? Un asfel de lucru trebuia să fie ETERN sau SĂ NU FIE.